14 June 2012

Mioriţa în creaţia compozitorilor români


Rîmbu, Romeo

ISBN 978-606-10-0791-2
2012
Tiraj 200
119 pagini
suport hârtie
carte ştiinţifică

Referenţi:
Prof.univ. Dr. Octavian Nemescu - Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti
Conf.univ. Dr. Vasile Jucan - Academia de Muzică "Gheorghe Dima", Cluj-Napoca

 
 
PROLEGOMENE

Din perspectiva unui motiv de însemnătate majoră pentru spiritualitatea poporul nostru, cu valenţe revelatoare pentru ansamblul imaginii cultural româneşti, balada Mioriţa a avut o mare influenţă asupra mai multor compozitori din Romania şi Moldova, influenţă ce s-a regăsit în creaţia a numeroşi muzicieni, balada fiind adaptată diferitor formaţii, de la cele coralea cappella, cu acompaniament de pian sau diferite formaţii camerale sau orchestrale, până la lucrări de complexitatea oratoriilor pentru solişti, cor şi orchestră.

Având în vedere multitudinea variantelor în care circulă, sub formă de baladă sau colind, era firesc ca această abundenţă să genereze la rându-i o serie însemnată de lucrări axate pe această tematică, în multiple şi variate forme artistice. Astfel, în România, compozitori ca Paul Constantinescu, Tiberiu Brediceanu, Paul Jelescu, Emil Lerescu, Mircea Neagu, D. D. Stancu, Anatol Vieru, Gheorghe Dumitrescu sau Sigismund Toduţă, au abordat tema Mioriţei prin prisma viziunii proprii şi cu mijloace specifice, adaptate fiecărei personalităţi creatoare.

În Republica Moldova, subiectul este regăsit în creaţia unor compozitori ca Ion Macovei sau Tudor Chiriac, ca o dovadă a faptului că în Basarabia marile motive româneşti nu se regăsesc doar la nivelul expresiei populare, ci sunt absorbite, „metabolizate” şi apoi redate şi de către creaţia cultă, atât în plan analitic, cât şi creator, iar prezenţa motivului mioritic, răspândit pe tot arealul moldovenesc, confirmă odată în plus unitatea milenară a românilor.

Faptul că prezenta lucrare analitică poartă titlul Mioriţa în creaţia compozitorilor români, nu constituie un impediment pentru inserarea lucrărilor autorilor basarabeni, analiza de faţă neţinând cont de anomaliile de ordin politic. În acest sens, prezenta analiză se referă la lucrările din creaţia cultă, de pe arealul românesc, unde motivul mioritic circulă fără a fi restrains de către atitudini nefireşti.

Mioriţa” este considerată de către George Călinescu (1899-1965) “unul din cele patru mituri fundamentale ale poporului nostru, comuniunea om- natură, în existenţa ei pastorală”, alături de miturile “Traian şi Dochia”, “Meşterul Manole” şi “Zburătorul”.

Balada populară Mioriţa a fost culeasă de Alecu Russo (1819 - 1859), în munţii Vrancei în anul 1846 şi a fost preluată de Vasile Alecsandri (1818-1890), care a publicat-o iniţial la Cernăuţi, în secţiunea „Cântece poporale româneşti” din gazeta „Bucovina” (an. III, nr. 11, sâmbătă, 18 februarie 1850), cu titlul „Mieoara”, apoi la Iaşi, pe 28 august 1850, în revista „Zimbrul”. Ulterior, în anul 1852, Vasile Alecsandri o republică în volumul Poesii poporale. Balade (cântece păstoreşti), la Tipografia „Buciumul român” din Iaşi.

Pornind de la faptul că Mioriţa este o baladă, nu doar un poem liric, se cuvine remarcat faptul că ea este însoţită şi de melodie, de cele mai multe ori ignorată de către primii cercetători, care erau preponderent poeţi.

Astfel, până la mari culegători precum Bela Bartók, Constantin Brăiloiu sau George Breazul, Mioriţa figura în culegerile cercetătorilor doar sub aspectul versificaţiilor, melodia fiind considerată un artificiu minor şi nesemnificativ, fiind astfel ignorată. Este adevărat că în formele arhaice ale baladei, raportul dintre importanţa textului şi a muzicii era inegal, în favoarea textului.

Muzica se plia pe necesităţile textului, neavând o fizionomie cristalizată autonom, fiind alcătuită dintr-o sintaxă structurală cu forme mereu adaptate cerinţelor topicii textului, forme care conţineau o varietate largă de picioare metrice, în funcţie de cerinţele versurilor. În cadrul unui demers de caracterizare, s-ar putea defini muzica însoţitoare acestor balade cu terminologia: recitativo, parlando-rubato, senza misura.

Treptat, rolul muzicii câştigă amploare, până la o cvasi egalizare cu importanţa textului, structura frazelor muzicale fiind tot mai coerentă şi mai clar delimitată. Chiar dacă transcrierea muzicală a acestui tip de baladă nu necesită rigorile barei de măsură, se constată totuşi o afirmare a periodicităţii metrice, precum şi o autonomizare a formei muzicale.

Dacă în forma primară, legătura dintre text şi muzică era realizată prin subordonarea celei din urmă, muzica urmărind aproape constant fiecare silabă a versului (giusto silabic), în formele mai evoluate, autonomia şi rigoarea muzicii este reflectată (aparent paradoxal) prin “eliberarea” textului de fiecare notă, apărând melismele (deci cu mai multe note pe o silabă) precum şi unele repetări ale textului, în funcţie de exigenţele de ordin sintactic ale frazelor muzicale.

Crochiu al şcolii de compoziţie, focalizat pe analiza simfoniilor mentorului ei, Sigismund Toduţă


Rîmbu, Romeo

ISBN 978-606-10-0790-5
2012
Tiraj 200
316 pagini
suport hârtie
carte ştiinţifică

Referenţi:
Prof.univ. Dr. O. Lazăr Cosma - Membru corespondent al Academiei Române

 
 

CUPRINS

Incursiune în simfonismul autohton - p.  7

Sigismund Toduţă, personalitate marcantă a vieţii muzicale româneşti - p. 17

Elemente biografice - p. 31

Coordonate stilistice - p. 38

Creaţii orchestrale anterioare simfoniilor - p. 50

Corpusul simfoniilor lui Sigismund Toduţă - p. 56

Caracteristici generale - p. 59

Simfonia a I-a. p. 63

Analiză structurală - p. 65

Repere melodico-armonice p. 85

Explorare dirijorală - p. 95

Simfonia a II-a. - p. 105

Componente structurale - p. 108

Aspecte melodico-armonice - p. 132

Viziune dirijorală - p. 141

Simfonia a III-a. - p. 151

Coordonate structurale - p. 155

Studiu melodico-armonic - p. 186

Probleme dirijorale - p. 190

Simfonia a V-a. - p. 204

Investigaţie structurală - p. 208

Limbaj melodico-armonic - p. 223

Abordare analitică dirijorală - p. 235

Diferenţe în scriitura simfoniilor - p. 241

Interferenţe motivice - p. 256

Impactul simfoniilor lui Sigismund Toduţă asupra şcolii clujene de compoziţie - p. 268

Prime audiţii, reluări, înregistrări - p. 274

Proiect de valorificare a creaţiei lui Sigismund Toduţă - p. 284

Concluzii şi perspective - p. 289

Bibliografie - p. 290

Anexe - p. 297

1. Tabel sinoptic al creaţiei şi activităţii profesionale ale lui Sigismund Toduţă - p. 297

2. Forma sintetică a simfoniilor - p. 302

3.Tabel al întrepătrunderilor motivice în cadrul simfoniilor - p. 307

4.Afişele concertelor dirijate de către Romeo Rîmbu din creaţia compozitorului Sigismund Toduţă - p. 309

5. Înregistrările concertelor cu simfoniile lui Sigismund Toduţă - p. 316


Oratoriul Mioriţa de Sigismund Toduţă


Rîmbu, Romeo

ISBN 978-606-10-0789-9
2012
tiraj 200
116 pagini
suport hârtie
carte ştiinţifică

Referenţi:
Prof.univ. Dr. Adrian Pop - Academia de muzică "Gheorghe Dima" Cluj-Napoca
Prof.univ. Dr. Valentin Timaru - Academia de muzica "Gheorghe Dima" Cluj-Napoca




ARGUMENT

În plan personal, abordarea analitică a simfoniilor lui Sigismund Toduţă - ca un creator reprezentativ pentru şcoala clujeană de compoziţie, în a cărui zestre componistică figurează şi una dintre cele mai însemnate opere româneşti cu subiect mioritic, balada-oratoriu Mioriţa pentru solişti, cor şi orchestră- va oferi prilejul de a cerceta un orizont mai larg al creaţiei muzicale româneşti axată pe această generoasă temă.

Interesant de remarcat este faptul că ocazia acestei cercetări muzicologice a prilejuit şi o deschidere implicită a perspectivei de cercetare, precum şi o înţelegere mai profundă a actului creaţiei muzicale, cu o cauzalitate nebănuită anterior acestui demers: adoptarea unei atitudini de restabilire a unui echilibru firesc în alcătuirea propriilor programe de concert, în favoarea unei constante reprezentări a muzicii româneşti, lucru care se impunea ca o imperioasă necesitate!

Dacă înainte de 1989 programarea unei lucrări româneşti în cadrul fiecărui concert simfonic era o cerinţă sine qua non, interpretarea acelor opusuri fiind un fapt formal, lipsit uneori de discernământul selecţiei valorice, după evenimentele din decembrie, toate instituţiile cu profil muzical au evitat programarea creaţiei compozitorilor autohtoni, ca o reacţie de denegare a acelei obligativităţi.

Acum, după mai bine de două decenii, se impune revenirea la normalitate, prin abordarea unei atitudini echilibrate faţă de repertoriul românesc, reflectată printr-o programare judicioasă şi elocventă a creaţiei muzicale naţionale.

Se cuvine afirmat cu fermitate faptul că protecţia creaţiilor musicale româneşti trebuie să fie o prioritate de prim ordin a forurilor oficiale guvernamentale, prin instituirea unor norme menite să asigure o reprezentativitate corespunzătoare a creaţiei româneşti de valoare, fiind necesar a fi programate în sălile de concert într-un just raport faţă de lucrările aparţinând literaturii universale.

Desigur că aceste norme nu trebuie să aibă un caracter imperativ sau, cu atât mai puţin punitiv însă, prin identificarea unor măsuri stimulative, de încurajare a iniţiativelor care vizează ocrotirea şi propagarea creaţiilor româneşti de valoare, s-ar putea ajunge la restabilirea unui echilibru optim dintre creaţia universală şi cea autohtonă.

Grija noastră pentru conservarea patrimoniului naţional trebuie să aibă un caracter perpetuu, constant susţinut, dar şi mai activ, ca o necesară contracarare a unui fenomen ce devine tot mai prezent în evoluţia societăţii contemporane: globalizarea. Acest fenomen are tendinţa de a estompa ceea ce este specific comunităţilor locale (naţionale), uniformizând cu precădere în plan economic idealurile şi standardele de viaţă ale omenirii, cu repercusiuni concrete şi în plan spiritual, sau în modul de gândire al acestor comunităţi, dispuse să renunţe prea uşor la valorile specifice, în favoarea unor concepte mai bine promovate printr-o subtilă manipulare şi al unui abil proces de marketing. A se vedea în acest sens, “sufocarea” sărbătorii Dragobetelui, în favoarea importatului Valentine’s Day, pentru a ilustra un singur exemplu.

Simfonia II-a, Filarmonica din Târgu Mureş


Rîmbu, Romeo

ISBN 978-606-10-0787-5
2012
suport: CD
imprimare audio

Simfonia II-a, Filarmonica din Târgu Mureş


Rîmbu, Romeo

ISBN 978-606-10-0785-1
2012
suport: CD
imprimare audio

Simfonia I, Filarmonica "Anton Pann" Ploieşti, Filarmonica Oltenia Craiova


Rîmbu, Romeo

ISBN 978-606-10-0784-4
2012
suport: CD
imprimare audio

Divertisment pentru orchestra de coarde


Rîmbu, Romeo

ISBN 978-606-10-0783-7
2012
suport: CD
imprimare audio

07 June 2012

Simfonia III-a, Filarmonica Moldova Iaşi


Rîmbu, Romeo

ISBN 978-606-10-0786-8
2012
suport: CD
imprimare audio